Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Moldova (UAP), din anul 1903 afost instituţionalizată la Chişinău, ca asociaţie a plasticienilor basarabeni, inclusiv, fiind abilitată să identifice, să faciliteze şi să valorifice întreaga gamă de posibilităţi pentru a apropia creatorul – artistul plastic cu admiratorii şi consumatorii de bunuri artistice. Pe acest făgaş s-a păşit firesc timid, apoi încrezător, ca în 1917 relaţia să cadă sub incidenţa unui recul marcat de circumspecţii galopante ce au încorsetat încrederea întru perspective optimiste. Abia din primăvara lui 1918 se refac condiţiile pentru a relua ralierea la modelul promiţător instituit de civilizaţia occidentală, începând cu începutul secolului al XVI-lea. Impactul evoluţiilor comunităţilor europene şi a celor internaţionale din jurul anului 1940 au condus la cataclizme nesperate, concret, la repudierea către 1949 a atare începuturi de civilizaţie în acestă zonă sud-est europenă. Doar funcţionarea cumva în lume a ordinii stabilite la încheierea celei de a dou conflagraţii mondiale, în detaliu, a contribuit la admiterea acreditării genului de comercializare a acreaţiilor artistice prin crearea de magazine-salon cărora li s-a permis sub controlul strict al organelor şi instituţiilor statale, de la mijlocul anilor 1950, să comercalizeze creaţii ale artiştilor plastici.
    Un punct de cotitură, aici, îl constituie deschderea înt-un sediu special amenajat al unei galerii de artă pe lângă o mare sală de artă UAP, la 15 august 1990.
    În fapt înseamnă refacerea relaţiilor de posibile comunicări între creaţie/creatori şi admiratorii de frumos. Între timp s-a acumulat o experienţă bogată şi sigură cum pot fi puse în circuit public, necenzurat – creaţii autentice şi originale ale plasticienilor, fie Mihai Grecu, Valentina Rusu Ciobanu sau Andrei Sârbu, fie generaţia tânără. Doar galeria UAP garantează o punere în valoare a creaţiilor plasticienilor profesionişti, – indubitabil – adevăratele talente din RM ce aspiră şi reuşesc să se circumscrie la etul specific exigenţelor intrinseci creativităţii contemporane.

Braga Tudor, critic de arte